Lavra frunze decoca cu varicoza,

InteracŃiuni medicamentoase potenŃiale: agenŃi antitrombotici. Efecte toxice: hepato- nefrotoxicitate.

lavra frunze decoca cu varicoza

Medicina tradiŃională: castanele pisate şi plămădite în spirt medicinal sau fierte cu apă se utlizau în băi pentru tratarea reumatismului; tot în reumatism, dar sub formă de fricŃiuni se foloseau şi florile puse în gaz lampant. Fructele, scoarŃa şi ramurile tinere se întrebuinŃau în tratamentul hemoroizilor şi în stările febrile. SămânŃa de castan se considera ca având puteri talismanice, purtându-se la gât sau în buzunar pentru prevenirea erizipelului sau a reumatismului.

Denumirea ştiinŃifică: Agrimonia eupatoria Denumiri uzuale: turiŃa mare, aspişoară, boitoreană, buruiană de friguri, canipoală, coada racului, cornăŃel, dumbravnică, gălbănare de germe, gălbinare de germe, lipici, lipicioasă, mătcuŃă, scai mărunt, scăişor, sora fragilor, lavra frunze decoca cu varicoza, turiŃă, turiuŃă, turteŃă mare. Componente ale plantei utilizate: planta recoltată în timpul înfloririi, cu tulpina de peste 4 mm diametru.

Principii active: galotanin, elagitanin, cvercetină, hiperină, rutozid, acid nicotinic, vitamina C şi K, acid ursolic, clorogenic, flavonoide. Principalele indicaŃii: Administrare internă: diaree, faringite, laringite, dischinezii biliare, litiază biliară, reumatism cronic, urticarii cronice, în special alimentare, obezitate, gastrite hipoacide, insomnii, cefalee; Administrare topică: ulcere venoase, plăgi, muşcături de şarpe, eczeme acute, subacute, înŃepături insecte, stomatite erozive, gingivite, afte bucale, leucoree spălături vaginale.

IndicaŃii auxiliare: nu. Dozajul probabil eficace: g iarbă sub formă de ceai divizat în mai multe prize. ContraindicaŃii: boli cardiace. ReacŃii adverse posibile: hipotensiune doze maricolici biliare prin supradozarefitofotodermatite.

InteracŃiuni medicamentoase potenŃiale: medicamente hipertensive — pot descreşte efectul lor.

Cum să ridici un papilom

Efecte toxice: necunoscute. ObservaŃii: Supradozarea poate determina colică biliară prin inclavarea calculilor în căile biliare; extractele alcoolice de turiŃă mare au şi proprietăŃi antivirale; se poate confunda cu alte specii precum Agrimonia pilosa sau Agrimonia procera, care nu au proprietăŃi terapeutice asemănătoare; intră în compoziŃia unor preparate tipizate, precum: BILOLIT etc. Ceaiul din tulpini sau din frunze uscate se folosea în boli de stomac, iar cel lavra frunze decoca cu varicoza plantă se folosea ca fortifiant cardiac, în boli hepatice, biliare şi renale şi îndulcit cu miere se utiliza pentru gargară în amigdalite.

Denumirea ştiinŃifică: Agropyron repens Triticum repens Denumiri uzuale: pirul, albei, chir, chirău, grâul mâŃei, iarba câinelui, pir gros, pir mic, răgălie, tirău. Componente ale plantei utilizate: rizomii recoltaŃi primăvara sau toamna. Principii active: triticină, inulină, saponozide, inozitol, carotenoide, agropiren, săruri de potasiu şi fier, vitamina A şi B.

Principalele indicaŃii: Administrare internă: nefropatii, cistită, reumatism, gută, eczeme cronice, celulită, constipaŃie, boală hemoroidală, bronşite, ascită, menopauză, diabet zaharat, hipertensiune arterială; Administrare topică: nu. Dozajul probabil eficace: necunoscut. ContraindicaŃii: necunoscute.

Peste negul sprâncenelor

ReacŃii adverse posibile: necunoscute. InteracŃiuni medicamentoase potenŃiale: nesemnificative. Medicina tradiŃională: ceaiul se lua contra diareii, iar decoctul ca diuretic, laxativ şi în cazul febrei.

Decoctul sau rizomul plămădit în Ńuică se folosea în ascită, iar ceaiul din rizom de pir, frunze de păducel şi vâsc se consuma în hipertensiune.

Он решил учиться на оптимизатора. - Это хорошо, - сонно ответил Ричард.

Denumirea ştiinŃifică: Ajuga reptans Denumiri uzuale: vineriŃa, barba boierului, bugulă, buruiană de sub alun, lavra frunze decoca cu varicoza casei, goniŃă, frunză de orbalŃ, frunză de sub tufă, iarbă întăritoare, iarba spurcului, lavrentină, lupariŃă, suliman, tacin, tămâică, tămâiŃă, vineŃică. Componente ale plantei utilizate: florile, frunzele, planta întreagă. Principii active: tanin, glicozide ale cianidinei, delfinidină, aucubozidă. Dozajul probabil eficace: 5 g plantă sub formă de ceai, zilnic, în mai multe prize.

ObservaŃii: nu. Medicina tradiŃională: frunzele crude se aplicau în erizipel ca şi decoctul din plantă pentru spălături, iar fiertura în cataplasme; decoctul se lua contra scurgerilor din organele genitourinare.

Denumirea ştiinŃifică: Alchemilla vulgaris Denumiri uzuale: creŃişoara, brumărie, creŃărel, creŃişor, făină de in, pălaşcă, plască, plasche, plească, pleaşcă, rătunjir, umbra muntelui, umbrarul doamnei, umbrarul muntelui.

lavra frunze decoca cu varicoza

Componente ale plantei utilizate: partea aeriană recoltată în timpul înfloririi, la început. Principii active: taninuri galice acid elagic, luteicacid stearic şi palmitic, fitosteroli, săruri minerale. Principalele indicaŃii: Administrare internă: hemoragii uterine, tulburări de menopauză, leucoree, meteorism, cefalee, diaree, dizenterie, epistaxis, diabet zaharat; Administrare topică: ulceraŃii cutanate, ulcere venoase sângerânde, vergeturi, prurit vulvar, stomatite, afte bucale, leucoree foliculinică spălături vaginale.

Medicina tradiŃională: frunzele se puneau pe bube; fierte în lapte se foloseau contra durerilor de cap, iar ca ceai pentru venin coleretic, colagog, regurgitaŃii biliare. Componente ale plantei utilizate: rădăcina. Principii active: alcanina. Principalele indicaŃii: Administrare internă: nu; Administrare topică: nu. IndicaŃii auxiliare: se utilizează în industria cosmetică, alimentară, textilă pentru colorarea produselor în roşu.

Dozajul probabil eficace: nu. ContraindicaŃii: nu. ReacŃii adverse posibile: nu. InteracŃiuni medicamentoase potenŃiale: nu.

Sănătate și longevitate

Medicina tradiŃională: nu. Denumirea ştiinŃifică: Alliaria officinalis Denumiri uzuale: usturoiŃa, varicoza gimnastica sarcina, aişor, aiuşoară, aiuşor, bruncuŃă usturoaie, buruiană de bubă rea, buruiană de perit, buruiană pentru răni, floare de lungare, frunza voinicului, gălbenele, gălbinele, iarba tăieturii, iarba de boale, descrierea venelor varicoase ale extremitailor inferioare de lingoare, lavra frunze decoca cu varicoza de rană, iarbă de toate boalele, rădăcină de lângoare, rădăcină de lungoare, usturoaie, usturoioasă, vindecătoare, vindecea, vindecuŃă, voinicică.

Componente ale plantei utilizate: partea aeriană recoltată în timpul înfloririi, seminŃele uneori. Principii active: sulfocianat de alil, sinigrină, o heterozidă azotată, enzime, C-flavonozide.

Principalele indicaŃii: Administrare internă: scorbut, hipertensiune arterială, brohopneumonii, parazitoze intestinale, amenoree, hepatite, icter, disurie, plăgi infectate, adjuvant în cancerul gastric; Administrare topică: ulceraŃii cutanate, plăgi, furuncule, abcese cutanate, eczeme acute, subacute. ObservaŃii: se utilizează doar planta proaspătă prin uscare planta îşi pierde efectele terapeutice sau extractul alcoolic. Medicina tradiŃională: frunzele crude se puneau pe bube şi umflături, iar ceaiul se folosea pentru spălarea bubelor din sifilis sau se lua pentru efectele sale vulnerare, astrigente, depurative şi diuretice.

Denumirea ştiinŃifică: Allium cepa Denumiri uzuale: ceapa, arpagic, cabă, cebulă, ceapă bulgărească, ceapă de apă, ceapă de arpagic, ceapă de grădină, ceapă hasmă, ceapă lunguiuşe, lavra frunze decoca cu varicoza măruntă, ceapă moldovenească, ceapă rusească, cepoi, cepşoară de vară, ciaclama, hagină, hajmă, harpagică, herpejică, hocegi, orceag, parpangică, samalulastră, Ńeapă, Ńeapi.

Componente ale plantei utilizate: bulbii recoltaŃi la sfârşitul verii. Principii active: mucilag, fructosane, glucide simple, aliina, metilaliina, propilaliina, bisulfură de alilpropil, difenil-amina, propilaldehida, propantiol, o glicozidă lavra frunze decoca cu varicoza acidului oleanolic, flavonoide — vercetol, spireozidă —, pirocatehol, floroglucinol, taninuri, cepene αsulfinildisulfidezwibelani derivaŃi biciclici cu sulfprostaglandine, acizii cafeic, clorogenic şi glicolic.

Principalele indicaŃii: Administrare lavra frunze decoca cu varicoza edeme, ascită, pleurezii, pericardite, bronşite, tuse, sindrom dispeptic, diabet zaharat, hiperlipemii cu hipercolesterolemii, arteroscleroză, hipertensiune arterială, hipercoagulabilitate, tromboze, anorexie, infecŃii ale căilor respiratorii superioare; Administrare topică: furuncule, abcese, panariŃii, piodermite, arsuri, degerături, aftoze, stomatite, alopecii difuze.

IndicaŃii auxiliare: ceapa se foloseşte foarte mult pentru rolul său condimentar în alimentaŃie; în gospodării, foile uscate ce învelesc bulbul de ceapă se foloseau la vopsirea în galben a textilelor şi ouălelor, iar, în amestec cu alaun, se utilizau pentru colorarea în galben, portocaliu sau brun a ouălelor şi mătăsii. Dozajul probabil eficace: 50 g plantă proaspătă sau 20 g plantă uscată.

ContraindicaŃii: ulcer gastric, hiperaciditate gastrică. ReacŃii adverse posibile: reacŃii alergice, dermatite, dispepsie. InteracŃiuni medicamentoase potenŃiale: aspirina -poate creşte riscul de reacŃie alergică.

Isabel Allende Paula

ObservaŃii: consumul exagerat de ceapă determină vertij, cefalee, tranzit intestinal accelerat; consumul prelungit determină scăderea hemoglobinei, a numărului de eritrocite. Ceapa pisată amestecată cu smântână sau unt, ceară şi seu se aplica pe arsuri punându-se o frunză de patlagină.

lavra frunze decoca cu varicoza

Ceapa prăjită cu săpun sau cu sare, untură râncedă şi praf de puşcă ori ceapă friptă şi frunză de nalbă se aplicau în cataplasme la amigdalite. Ceapa pisată presărată cu sare şi piper pisat, înmuiată cu rachiu sau spirt se aplica pe o pânză la hernii. Cozi de ceapă şi de usturoi cu balegă de vită se ardeau pe cărbuni pentru încălzirea şi afumarea urechilor în durerile de urechi.

Ceapa tăiată în două, presărată cu piper ori câteva cepe coapte în spuză amestecate cu făină de grâu şi apă călduŃă se aplicau sub formă de cataplasme în durerile de pântece, ori în indigestie se făceau cataplasme cu ceapă albă zdrobită presărată cu cenuşă, sare, oŃet şi piper negru. La copii, în lavra frunze decoca cu varicoza de burtă se făceau fricŃiuni cu ulei şi se lega ceapă la partea dureroasă. Ceapă coaptă pusă pe seu de oaie sub formă de cataplasme aplicate pe piept de ori pe zi se folosea contra tusei, iar contra guturaiului se făceau afumături cu coji de ceapă, ca şi în cazul femeilor care aveau dureri mari după naştere.

lavra frunze decoca cu varicoza

După înŃepăturile de viespii şi albine, se scotea acul şi apoi se freca locul respectiv cu ceapă. Contra căderii părului se făceau fricŃiuni cu zeamă de ceapă, care, amestecat cu zahăr candel, se bea câte o linguriŃă de mai multe ori pe zi pentru tusea astmatică, care se mai trata şi cu ceapă albă fiartă cu smochine, foi de tei şi de soc şi pâinea lui Ioan; la copii cu tuse se dădea miere de albine zăcută într-o ceapă din care se scotea inima ori se cocea în spuză şi după răcire se golea conŃinutul, administrându-se câteva linguriŃe pe zi.

Bulbul fiert se mânca pentru întărirea plămânilor şi în răceli, ca şi bulbul crud. Apa în care se macerau de seară până dimineaŃă cepe era băută contra limbricilor.

Lavra frunze decocă cu varicoză

La nou-născuŃii cu colici abdominale li se picura în gură suc de ceapă, iar femeile care alăptau mâncau multă ceapă, pentru stimularea secreŃiei lactate. Denumirea ştiinŃifică: Allium porrum Denumiri uzuale: prazul, ai sârbesc, ajimă, ceapă albă, ceapă blândă, coada vacii, hagimă, hajme, horceag, por, poroi, poroaică, poriu, praj, pur.

Componente ale plantei utilizate: bulbul, seminŃe.

lavra frunze decoca cu varicoza

Principalele indicaŃii: Administrare internă: arterite, arterioscleroză, astm bronşic, bronşite, traheite, laringite, obezitate, edeme, ascită, gută, convalescenŃă, constipaŃie, sterilitate, furuncule, abcese, piodermite; Administrare topică: furuncule, abcese cutanate, panariŃii, artralgii din boli reumatismale şi gută. IndicaŃii auxiliare: prazul se utilizează în alimentaŃie, sub formă crudă sau preparată.

ObservaŃii: utilizarea prazului se realizează în special în medicina empirică. Medicina tradiŃională: zeama bulbului copt se storcea în urechi pentru calmarea durerilor, iar cu cea de praz fiert se făceau oblăjeli la trânji hemoroizi. Denumirea ştiinŃifică: Allium sativum Denumiri uzuale: usturoiul, ai, ai de grădină, ai de primăvară, ai de toamnă, ai de vară, ai jidovesc, ai usturoi, ali, alie, aliu, aniu, baib, ceapă albă, osturoi, pur, scăloi, usturoi de iarnă, usturoi de primăvară, usturoi de toamnă, usturoi de vară, usturoni.

Sănătate și longevitate Lavra frunze decocă cu varicoză Pericol Bună ziua, dragi cititori!

Componente ale plantei utilizate: bulbilii recoltaŃi toamna. Principii active: aliină, inulină, disulfură de dialil, trisulfură de dialil, sulfură de propil-alil, substanŃe fitoncide, alicină, vitamina C.

Principalele indicaŃii: Administrare internă: arterioscleroză, infecŃii bacteriene, hiperlipidemie, hipertensiune arterială, infecŃii virale, parazitoze intestinale, bronşite; Administrare topică: peladă, pitiriazis simplex capitis, arsuri, ulceraŃii cutanate, abcese cutanate, veruci vulgare, durilloane. IndicaŃii auxiliare: usturoiul se foloseşte foarte mult în alimentaŃie, pentru condimentarea mâncărurilor, salatelor, mezelurilor, murăturilor etc.

Dozajul probabil eficace: cca. ContraindicaŃii: lactaŃie, droguri antitrombotice.

Motivul apariției alunițelor după 45 de ani

ReacŃii adverse posibile: sindrom dispepsic, greŃuri, vărsături, sângerări. InteracŃiuni medicamentoase potenŃiale: medicaŃie antitrombotică — creşte efectul lor. Efecte toxice: usturoiul vechi ce capătă culoare galbenă sau este încolŃit are efecte toxice. Medicina lavra frunze decoca cu varicoza sub formă de mujdei kamareto din varicoseza folosea în indigestii, dureri abdominale, stări gripale, cefalee, verminoze intestinale, se făceau oncŃiuni în holeră sau se aplica contra durerilor de măsele, de urechi, nevralgii şi unghii stricate probabil micotice ; mujdeiul se folosea în mâncarea bolnavilor de piept şi a hipertensivilor.

Cu usturoiul pisat lavra frunze decoca cu varicoza ungeau tălpile şi se încălzeau la foc în tuse, iar amestecat cu praf de puşcă şi miere de albine se ungea pecinginea. Bulbul copt se aplica pe buboaie. Componente ale plantei utilizate: frunzele recoltate înainte ca fructele să ajungă la maturitate; scoarŃa recoltată în luna februarie de pe ramurile tinere. Principii active: tanin, amidon, oxalat de calciu, substanŃe colorante, hiperozid, dimetoxiizolarici-rezinol-xilozid, cvercitrină, beta-sitosterol.

Principalele indicaŃii: Administrare internă: stări febrile, diaree, fatigabilitate; Administrare topică: hiperhidroză palmo-plantară, ulceraŃii cutanate cronice, plăgi, eczeme acute, subacute, arsuri, erizipel, leucoree spălături vaginalestomatite, gingivite. IndicaŃii auxiliare: în industria casnică se foloseşte scoarŃa pentru tăbăcirea pieilor la fabricarea opincilor, în special, sau la vopsirea textilelor; lemnul se foloseşte în construcŃiile subacvatice, la stăvilare, mori de apă, piuă, albii, covăŃi, troace, jghiaburi pentru adăparea animalelor, iar acum se foloseşte la fabricarea furnirului pentru industria mobilei.

ContraindicaŃii: lactaŃie. Medicina tradiŃională: frunzele proaspete se puneau pe tăieturi, între degetele de la picioare sau în jurul mijlocului contra opărelilor, sub formă de cataplasme ca galactofug, pentru înŃărcare, ca oblăjeli contra umflăturilor, pentru dureri de măsele; cele încălzite se aplicau pe răni, iar pisate şi amestecate cu sare se puneau pe bătături. Decoctul de frunze se folosea sub formă de spălături în leucoree, ulceraŃii tegumentare sau gargarisme pentru tonifierea mucoasei bucale şi a gingiilor.

Decoctul de frunze şi scoarŃă se folosea pentru băi contra transpiraŃiei picioarelor şi a reumatismului, pentru spălarea bubele de sifilis şi oblojeli în erizipel. ScoarŃa pisată se punea pe leziunile de cărbune, iar sub formă de macerat se lua ca tonic şi febrifug. Ceaiul de muguri se lua în durerile de stomac, iar cel de amenŃi contra diareei.

Denumirea ştiinŃifică: Aloe spp. Denumiri uzuale: aloe, doctor, doftor, grebenic, rizac, sabur, stoletnic, fiere de urs.

lavra frunze decoca cu varicoza

Componente ale plantei utilizate: frunzele. Principii active: aloe-emodină, aloină, arabinozide, rezinotanoli. IndicaŃii auxiliare: se utilizează lavra frunze decoca cu varicoza industria cosmetică pentru prepararea de creme, loŃiuni, şampoane etc.

Dozajul probabil eficace: mg zilnic.

LARVA - WATERMELON - 2017 Cartoon Movie - Videos For Kids - Kids TV Shows Full Episodes

ContraindicaŃii: reacŃii alergice la plante din familia Lilliaceae, ocluzie intestinală, alăptare, sarcină, boli intestinale contraindicat uzul intern. ReacŃii adverse posibile: reacŃii alergice, ocluzii intestinale, tulburări hidro-electrolitice scăderea electroliŃilor. Efecte toxice: dozele mari au efect toxic. Medicina tradiŃională: frunzele se foloseau la răni şi tăieturi, iar părŃile aeriene amestecate cu miere şi vin roşu se Ńineau 5 zile şi se foloseau contra ulcerului lavra frunze decoca cu varicoza cancerului de stomac, în tuberculoza pulmonară şi bolile reumatice.

Denumirea ştiinŃifică: Althaea officinalis Denumiri uzuale: nalba mare, nalbă, nalbă albă, nalbă bună, nalbă de câmp, nalbă de luncă, nalbă de pădure, rujă. Componente ale plantei utilizate: frunzele, florile, rădăcinile. Principii active: rădăcinile: mucilagii, care prin hidroliză dau acid galacturonic, ramnoză, arabinoză, glucoză, galactoză, metilpentoze, precum şi asparagină, amidon, zaharuri, pectine, betaină, substanŃe rezinoase, tanin, substanŃe grase; florile sare wraps cu varicoza frunzele: tanin, mucilagii, flavonoizi.

Principalele indicaŃii: Administrare internă: flori: cistite, infecŃii ale căilor lavra frunze decoca cu varicoza superioare, tuse, diaree; rădăcinile: ulcer gastric, sindrom de colon iritabil, infecŃii ale căilor respiratorii superioare; Administrare topică: rădăcinile: furuncule, boală hemoroidală, stomatite, aftoză bucală, vaginite spălături vaginale ; frunzele: furuncule; flori: cuperoză. IndicaŃii auxiliare: pulberea de rădăcină de nalbă se utilizează în farmacii ca excipient pilular. Dozajul probabil eficace: g plantă sub formă de ceai, zilnic, divizat în mai multe prize zilnice.

InteracŃiuni medicamentoase potenŃiale: poate întârzia absorbŃia digestivă a altor medicamente.

Recent, o cunoştinţă a murit din cauza unor aluniţe care au dus la Fenomenul este caracterizat prin apariţia a numeroşi nevi pigmentari Chiar dacă după ce aluniţa a fost operată, medicul constată că ar fi Peste de ieşeni au făcut şi rapelul anti-COVID. În cazul unor Hârjău V. Dermocosmetol- ogie, Iaşi, Editura săptămâni de viaţăacneea copilăriei după vârsta de 2 aniacnee.

ObservaŃii: o altă specie înrudită, Althea rosea nalba de grădinăeste mai puŃin utilizată în scopuri medicale efectele sunt similare ; se poate confunda cu salvia albă Lavatera thuringiaca ce are alte întrebuinŃări. Medicina tradiŃională: decoctul de rădăcină şi frunze se folosea contra tusei şi durerilor de piept, cel de rădăcină se lua contra răcelii, colicilor, ulcerului gastric, se utiliza la spălat rănile, pentru abureli în durerile de urechi, iar amestecat cu miere se lua în răguşeală.

Fiertura rece de rădăcină se dădea contra diareei la copii.

Decoctul de flori şi frunze asociat cu barba ursului se dădea în poluŃii. Denumirea ştiinŃifică: Amaranthus spp. Denumiri uzuale: ştirul, moŃul curcanului, nasul curcanului, ştir mic, ştir roşu, ştir porcesc, ştir prost, bojor, bujor, bojoroaică, mucul curcanului, gâŃa turcului. Componente ale plantei utilizate: frunze. Principii active: puŃin studiat. Principalele indicaŃii: Administrare internă: diaree, ulcere gastrice, faringite; Administrare topică: stomatite. ObservaŃii: există diverse specii de Amaranthus, precum: A.

Medicina tradiŃională: seminŃele măcinate se foloseau ca lavra frunze decoca cu varicoza. Denumirea ştiinŃifică: Ammi majus Denumiri uzuale: ami, ammi.

Informațiiimportante